﻿În slujba neamului

	S-au întors de mult o parte din oștenii desrobitori ai hotarului de răsărit. O parte numai, căci alții au rămas să desăvârșească lucrul, împingând în ghețurile polare de dușmani, pentru ca din pedepsirea aspră să desprindă din nou legea lui Dumnezeu cel călcat în picioarele lor. Să-și ridice din blocuri de ghiată altar nou, să se roage adânc, străbătuți de fiorul reîntoarcerii pe drumul pocăinței. Alții, mulți nu s-au mai întors, căci n-au mai putut. Au rămas cu ochii sticloși privind cerul schimbător de toamnă gronită de geruri, sub zidurile orașelor, îngropați de vii în pâlniile adânci săpate de obuze. 
	Vârtejul morții a trecut pustiitor și neîndurat dela apa Prutului, până departe de ținuturile Ucrainei, secerând mii de vieți tinere; pustiul a cuprins sate întregi, holdele de aur au fumegat și s-au prefăcut în cărbune și viața încolțită de nevoi s-a împuținat avan. 
	De ce suferința celor întorși betegi de la luptă adunată lângă strâmtorarea și lipsa atâtor și atâtor familii văduvite, țese ca o pânză deasă de lacrimi și oftat, care se așează între lume și soare, împiedicându-l să ne mai lumineze?
	Pentruca din nou, ca după războiul trecut, să crească chimirul, burțile și cheliile spoliatorilor, pentru ca pungile unora să se rotunjească din lipsa altora, pentruca frumusețea sublimă a luptei și a jertfei să fie din nou târâtă în noroi de profitor?
	Doar pentru atât, păcat ar fi fost de râul de lacrimi vărsat de atâtea mame și soții, de atâți copii rămași orfani.
	Din jertfa celor adormiți pe câmpul de bătae, în svârcoliri de apocalips, din suferința celor sfârtecați rămași să trăiască viață ciungită, cu sufletul strivit de grozăvia zilelor trăite pe front, să desprindem poruncă nesdruncinată.
	Neamul românesc nu este un mușuroi de furnici care poate fi călcat de cisma oricui, deaceia și-a ridicat capul și a învins împotriva celui mai numeros și mai înarmat dușman din istoria lumii. 
	Și fiecare care poartă numele de Român, nu se poate împăuna de gloria celor ce au biruit prin moarte și durere, ci în locul în care se găsește, loc umil sau de răspundere, să se considere un oștean în slujba neamului. 
	Să ne lămurim îndatoririle și să ne abatem dela îndeplinirea lor cu nici un preț. Lenea, bunul plac și interesul personal al nimănui, să nu mai sape temelia neamului, ca până acum. Ci conștienți de dreptul și datoria noastră, oricare român să fie o cetate întărită, peste care vrăjmășia dușmanilor dinăuntru ori din afară, să nu poată trece. 
	Din leagăn și până la moarte, tot romanul să fie paznicul nedormit al hotarelor țării, făclia vie care să lumineze viitorul ei. Astfel, nu suntem vrednici de razele soarelui, de pâinea ce crește din pământul udat cu sângele celor jertfiți și norocul nemeritat otrăvește. Cangrena roade trupul care n’a înțeles la vreme primejdia. Într-o țară nouă și mândră, să nu creștem ca mărăcinii nefolositori, ci roadă bogată de suflet și muncă românească, să chezășuiască dăinuirea ei în veci. 

Emilia Șt. Milicescu


SIGMATIZAREA CELUI IN AFARĂ DE LEGE

Situații noui impun legiuiri noui ceeace înseamnă că Legea e un produs firesc al prefacerilor omenești. Și cu căt prefacerile sunt mai adânci, adică creatoare de situații nebănuite, legiuirile împrumută în structura lor nuanța ieșirii din comun, dând astfel naștere la așa zisele legi excepționale.
Astfel de legi bsunt redactate, în cele mai multe cazuri, cu creerul, factura sentimentului fiind cu totul desconsiderată și aceasta din cauză că articolele lor de bază sunt chemate să combata acțiuni lipsite de omenie – acțiuni de primitivism – deci lipsite de acele sentimente ce-au venit să inobileze cu timpul, sufletul omenesc. Autorii unor astfel de legiuiri au menirea medicului de ultimă instanță, de-a alege pentru pacient viața sau moartea, fără diagnostic și fără nici un fel de menajament. Și cine-și ia răspunderea unor astfel de situații, face dovada omului întreg, a acelui om clădit din sentiment și judecată clară, pentruca la un moment dat să rămână numai judecată, pentru a condamna fără niciun fel de circumstanțe atenuante.
Și, rândurile de față ne-au fost prilejuite de-un fapt, ce pare a se generaliza, adică de-a se încadra în viața noastră de toate zilele, fără putința unei stăviliri rapide și definitive . Este vorba de ”furtul în mers” de acel furt săvârșit ziua în rândul maselor aglomerate de nevoile traiului, și mai ales pe întuneric, când cel lipsit de protecție – adică cel mai slab – se vede deposedat de bunurile lui materiale, fără putința apărării și în imposibilitatea de-a cere ajutorul cuiva.
Astfel de furturi se săvârșesc din intervale în intervale tot mai scurte, iar autorii lor privilegiați de inexistența unor logi categorice - și drastic aplicate - ținând să-și facă o adevărată meserie. Mulțumită acestui fapt se explică acea ținută exterioară a hoțului, ținută care prin eleganța ei îl pune în afară de orice bănuială momentană.
De aceea ne permitem a veni cu o propunere, care la prima vedere pare lipsită de umanitate. Și propunerea noastră este: stigmatizarea hoțului, autor al furtului în mers, pentru a-l face vizibil dela distanță ziua, și pentru a putea fi mai cu ușurință identificat pe timp de noapte, atunci când hpțul va încerca să se apere, că nu-i el autorul unui eventual furt.
Cum acest hoț operează în afară de lege, este absolut necesar să i se aplice stigmatul celui în afară de lege. Să i se înfiereze deci cuvântul ”hoț” pe frunte, pe obraz și pe mâini, căci internarea lui în lagăre de muncă e o soluție de ordin prea umanitar și cu cei lipsiți de omenie, legiuitorul nu trebue să facă uz de niciun fel de sentiment.
Situațiile de azi au declanșat omenirea pe planuri de adânci prefaceri și legiuirile ce se impun stăvilirii spre noui declanșări trebueac să fie de-a dreptul excepțional.

Al. Negură

................

PLEBISCITUL
AU VOTAT ȘI ERI APROAPE 700 MII CETĂȚENI
Termenul de votare s-a prelungit însă pentru ca să poată vota cetățenii cu drept de vot
Eri a treia zi a plebiscitului de vot s-a prezentat la secțiile de votare un număr de aproape șapte sute de mii de cetățeni. Mai mult de două treimi, prin urmare, din numărul celor cari au votat în prima zi. Este aceasta cea mai buna indicație că niciune român nu vrea sa absenteze de astădatp dela marea manifestație cetățenească pentru împlinirea reformei Statului național biruitor și pentru apărarea tuturor drepturilor românești.
Plebiscitul de azi se face însa în timp ce munca agricolă se desfășoară cu o mare încordare pe toate ogoarele, când numeroși alți țărani și muncitori sunt în pădure la tăiatul șp căratul lemnelor necesare complectării stocurilor pentru iarnă, când alți muncitori repară s-au construesc drumuri, nu numai în provinciile desrobite dar și pe acelea cari asigură aprovizionarea luptătorilor de pe îndepărtatele fronturi din Crimeea și Azov, când negustorii străbat toate colțurile țării pentru a asigura aprovizionarea orașelor, când circulația pe căile ferate se face încă cu mare anevoință și când o bună parte dintre vitejii luptători răniți se află încă în spitalele din apropierea frontului.
De la vot au fost nevoiți să absenteze deci un număr de cetățeni, în afară de cei care făcând parte din armatele ce se află în luptă cu vrăjmașul, sunt departe de țară și nu-și vor putea exercita acest drept cetățenesc.
Nu trebuie să rămână însă nici un cetășean care să nu-și exprime votul, care este de altfel obligatoriu.
Noua așezare a Statului român are nevoie de adeziunea tuturor românilor cu drep de vot, fiindcă se așează acum temeiurile definitive ale Statului și ale tuturor drepturilor românești.
Dată fiind această mare însemnătate a plebiscitului de acum și pentru a nu lipsi de această manifestație cetățenească tocmai cei mai vrednici dintre muncitori și cei mai viteji dintre luptători, guvernul a luat hotărarea de a se prelungi, operațiunile plebiscitare.
REZULTATUL PRIMELOR TREI ZILE
Voturi exprimate “da”:  2.463.187
Voturi exprimate „nu”:  43
Numărul votanților:  2.463.230
În centrele de votare undeoperațiile n-au fost terminate, consultarea plebiscitară va continua și în zilele 13, 14 și 15 Noembrie.
Toți cetățenii vor avea, astfel, posibilitatea să-și facă datoria.

